Maşina vieţii

Azi noapte o doamnă delicată m-a plimbat prin oraş cu noua ei buburuză. Wow! Si nu, nu a fost un vis :)))

Update: Laurentiu si-a dat seama imediat cum suna viitorul si mi-a trimis foto cu mini si bibi:)

His name is Luca:)

Luca are are 27 de zile. Este personaj principal in siteul domnului Popa, pe care il lansam mâine. Vă arătăm prima fotografie:)

Spa time!!!

Cu nasul pe sus

Aşa sunt eu. Cu nasul pe sus. În principiu nu îmi convine nimic. Semăn cu tati:D. Noroc că Bia e o prietenă adevărată care mă place aşa cum sunt:)

Preview

Suntem pe ultima sută de metri cu lansarea siteului de fotografie de familie semnat de Adi Popa. Vedeta lansării este micuţa Eva. Vă arăt, în mare secret, câteva fotografii. Şi vă mai spun că o să vă placă ce o să vedeţi. Mai multe detalii, la lansarea oficială. :)

Depresia mea

Moartea Mădălinei Manole a adus la televizor psihologi care au explicat că avea o depresie prea bine ascunsă după zâmbetul de femeie îmlinită. Cât de bine ascunsă? Păi dacă Mădălina a încercat acum 3 săptămâni să se sinucidă iar şi a ajuns la spital, nu prea mai era ascunsă depresia asta.

Multe voci spun că ea era extrem de deprimată după divorţul de primul soţ iar la această stare s-au mai adăugat depresia postnatală şi nefericirea că nimeni nu vroia să îi mai difuzeze cântecele.

Fiecare are momente proaste şi femeile care au născut trec de cele mai multe ori, chiar dacă nu vobesc despre asta, printr-o depresie . Nu am vorbit niciodată de ce am simţit după ce am născut. Frica, sentimentul de inutilitate, atacurile de panică...le-am simţit pe toate. Toată lumea îmi spunea: După ce o să naşti, ai să vezi că întinereşti 10 ani!!! Pe naiba, nu a fost deloc aşa, eu am simţit că am îmbătrânit 10 ani. Dacă ai o viaţă super activă, apariţia copilului te leagă. Te gândeşti: l-am dorit atât de mult, de ce nu am răbdare? Şi lacrimile curg, gândurile negre se adună şi tot aşa. Cel mai important e ca oamenii din jurul tău să te ghicească. Să simtă că te duci cu capul.

Mama a dus nişte lupte fantastice cu mine. Nu m-a slăbit deloc şi nu m-a lăsat să cad: Ai un copil, pentru copilul tău trebuie să te ridici. Trebuie! Şi m-am ridicat. Asta pentru că am avut-o pe mama. Şi l-am avut şi pe Adi alături care m-a înţeles şi m-a ajutat enorm. Nu cred în varianta: Dacă nu te ajuţi pe tine, nu te ajută nimeni. E fals...extrem de fals. Oamenii din jur fac diferenţa.

Dacă eşti singură, n-ai bărbat, n-ai părinţi...ai copilul. Îl lipeşti de tine şi mergi mai departe.
O spune o femeie care nu s-a chinuit 15 ani să facă un copil.

Vai de trenurile noastre!

foto: Ionut Marinca

Rapidul 831 e anunţat că pleacă din Gara de nord la 8.30. E sâmbătă dimineaţa şi mă trezesc cu greu. Alerg la gara, iau bilet pe fuga si ma urc in tren. Vagonul e plin ochi. Un sfert dintre călători sunt străini. Îi ghiceşti, chiar dacă nu vorbesc, după cum sunt îmbrăcaţi, după cartea cu Dracula pe care o au în mână şi după calmul şi zîmbetul pe care le afişează.

Trenul pleacă cu 5 minute întârziere. Un cuplu trecut de prima tinerete se agită, se plimbă de colo colo. Oamenii nu îşi găsesc locurile. Se aşază lîngă mine. Vine controlorul: Nu vă supăraţi locurile 84 şi 86 unde sunt? Naşul ridică neputincios din umeri şi se apucă de căutat. Locurile...care nu există...

După Comarnic facem prima oprire. Stăm în câmp vreo 40 de minute. Imediat după Sinaia mai stăm vreun sfert de oră. Şi înainte de Predeal iar ne oprim. Oamenii din vagon, plecati cu zâmbetul pe buze din Bucureşti, devin nerăbdători, apoi nervoşi. Naşul ridică din umeri. Ce să le spună? De 2 ani se întâmplă la fel. Zi de zi, trenurile fac până la braşov 4 ore- 4 ore şi jumătate. 160 de km. Indiferent dacă te urci în accelerat, rapid sau intercity. Şi asta pentru că se lucrează la modernizarea căii ferate.

Ieri, aflu cu stupoare că ministrul Berceanu s-a gândit să le ceară ceferiştilor bani din salariu pentru aceste lucrări. Ce situaţie! Cum de nu s-a gândit nimeni la asta până acum? Te doare mintea...

Până una alta, am o întrebare. Dacă în fiecare zi trenurile fac atâtea ore până la Braşov, de ce nu se schimbă mersul trenurilor? Să stii de când te urci că drumlul e lung, lung, lung!

N-ar fi mai corect aşa?