Încerc să-mi amintesc...de ce mi-am dorit toată viaţa să stau în Bucureşti? A fost visul vieţii mele. Transformat în coşmar. Acum... nu mă gândesc decât cum să fug.
Ne-am mutat pentru câteva săptămâni la Braşov. Am sentimentul că sunt in vacanţă. Undeva, departe de România. Oameni frumoşi, amabili, poate prea înceţi.
Ieri, ne-am plimbat prin centru. M-am simtit ca la Praga. Lumea îmi zâmbeşte pe stradă. Azi am dat să mă urc în autobuz cu căruciorul. Au sărit 4 oameni să mă ajute. Nu pot să îmi imaginez scena asta în Bucureşti. Nu pot.
Pe pietonala din centru sunt muzicanţi. Terasele sunt deschise si pline de străini. Relaxaţi.
Ajung acasă, după 2 ore de plimbare. Dau drumul la televizor. Pe treptele tribunalului, tatăl cocalar şi cei 2 copii ai lui ne arată un afiş: Free Gigi!
Ma trezesc brusc. Suntem tot în România.
bun venit in realitate! din pacate...
RăspundețiȘtergerei know the feeling :) vineri ajung si eu in "tara mea" unde am exact acelasi sentiment :)
RăspundețiȘtergerePoti sa scrii o carte pornind de la diferenţe. jur!
RăspundețiȘtergereServus!
RăspundețiȘtergereBun venit la Brasov!
Toate cele bune!
Servus!!! Bine v-am găsit:)
RăspundețiȘtergereda, bine ca ai tu unde sa te duci....ma duc si io la bunica, in drumul taberei
RăspundețiȘtergerePai, rudele de la Breaza?
RăspundețiȘtergereaveam rude la breaza????????????????/
RăspundețiȘtergereVad ca nici nu stiai de ele:))) Eu asa stiu! Inseamna ca e adevarat:))))))))
RăspundețiȘtergeresi mai aveti ceva bun in BV...cel mai tare restaurant italienesc :)
RăspundețiȘtergereda,da. Am facut prospectie. Mergem impreuna cind vii la Brasov.
RăspundețiȘtergere