Poftele. Adevar sau smechereala?

Inainte sa rămân însărcinată cu Maria, detineam, cel puţin la nivel local, franciza pentru cele mai nebuneşti pofte. De la ciocolata Milka la kaiserul de la magazinul sătesc, de la caffe latte.ul de la Gloria Jeans la micii de la Cocoşatu' totul mă stârnea. Îmi trebuia. Nu muream dacă nu mâncam, dar visam cu ochii deschişi dacă ratam ceva.

Mă gindeam cu groază: ce o să fac cînd o să fiu gravidă? Mă şi vedeam cu porţii uriaşe de mâncare în faţă, trimiţând bărbatul în miez de noapte după cheesburgeri şi prăjituri greţoase. Îmi şi închipuiam ce rău o să îmi fie dacă nu pun mâna pe bucăţica râvnită.

Şi a venit şi sarcina. Şi ce să vezi? Nici urmă de pofte. Femeile cu experienţă îmi spuneau: ai să vezi tu în ultimele 2 luni. O să pofteşti şi la vopseaua de pe pereţi. Şi au venit şi ultimele luni. Şi poftele nu au apărut.
Pentru prima dată în viaţa mea, am mâncat sănătos. Fără cola, fără e.uri. Am scăpat la junk food de câteva ori da mi-a fost aşa de rău după...nu am cuvinte.

Mintea mea cred că s-a blocat şi pentru că oamenii din jur te tratează cu maximă atenţie: Nu vrei cioco? Nu vrei bobo? Am baclavele!!!etc. Păi dacă mâncam tot ce imi ofereau, cred că ma îngrăşam 30 de kilograme. M-am îngrăşat 4 kg şi nasc peste câteva zile. Şi copilul e foarte bine dezvoltat.

Cred,sincer, ca poftele tin doar de folclor.

Aşadar, doamnelor şi domnilor, cum e cu poftele? Adevăr sau şmechereală?

PS. Mi-au trebuit apa si mere. Ca sa fie treaba clara!