Nimic nu te taie mai tare la stomac decât copilul tău care plânge. Şi Maria când plânge nu o face ca o amatoare. Plânge de acoperă maneliştii, traficul din Crângaşi şi pe Valentin Stan în plină discuţie.
Super buni lăcrimează lângă patul ei. Se rupe în două inima ei de bunică. Plânge odorul mult iubit. Când o vezi cât e de mică şi cât e de ciudoasă...îi tremură bărbia de nervi când plânge. Îţi vine clar să o iei în braţe. Şi o iei. Şi după 2 zile constaţi că miss nu se mai linişteşte decât în braţe...bad,bad,bad.
Aşa că tati a decis să nu o mai luăm în braţe la fiecare scâncet. Şi ce să vezi? Plânge 5-10 minute si apoi adoarme....
E bună oare procedura?
Atentie!!! Vorbim de plânsul de răsfăt, nu cel de foame,scutec ud sau durere de burtică.
E un pic impropiu spus plans de rasfat la varsta asta . E un plans venit din dorinta de a sta aproape de voi, de tine in special, din dorinta de a auzi bataile inimii ca in burtica si de venit in contact cu corpul vostru.Nu o vei obisnui prost. Faza asta trece dupa 3 luni cand descopera si alte activitati interesante de facut gen studiat manute sau jucarii.
RăspundețiȘtergereSa nu iti fie frica ca nu o rasfeti, nu inca :)
Si asta iti spune o mamica de doi pici ce au dormit numai in patuturile lor de cand au venit de la maternitate si pana in prezent. Dar in primele luni ii ridicam in brate la primul scrancet si nu s-au rasfatat. Asta a venit odata cu varsta ( rasfatul) , acum e in floare la amandoi.
Va pupam .
lala- problema e ca ea plinge,eu o iau in brate, se linisteste, adoarme, o pun in pat, iar plinge, iar in brate, iar adoarme si tot asa. si tine vreo 2 ore. nu iti inchipui ca o lasam sa plinga si plecam. stam langa patut, o mangaiem si se linisteste pina la urma. deci...tu esti pentru brate:)
RăspundețiȘtergereNu sunt pentru brate. Vroiam sa iti spun numai ca e normal sa planga. Inca se adapteaza. Eu practicam sportul dormit dupa alaptat un pic pe burta mea infasurat in paturica apoi transferat cu paturica cu tot in patut. Asa nu simtea diferenta de tmperatura de la brate la patut.
RăspundețiȘtergereDupa 2 luni am descoperit inventia salvatoare si i-am luat un leagan de la Graco care pana la 6 luni a fost salvarea din timpul zilei, adormea in el si apoi il mutam...sau nu in pat.
Nu i-am plimbat in brate prin casa decat in faza colicilor ( si au avut, nu gluma). In rest in brate in patul mare si apoi transfer in patut.La cel mic aveam cezariana si nu prea puteam eu sa il car in brate iar cel mare a fost un elefantel nascut cu 4 kg iar pe la 2 luni avea vreo 7 deci exclus sa te plimbi cu el :)
Imi inchipuiam ca nu o lasi sa planga :)
Dar va trece si perioada asta de adaptare repejor.
Ce leagan? Din acela cu baterii?
RăspundețiȘtergereDa. Ala . A facut toti banii . Inca nu l-am demontat, este pe post de scaun de masa si inca ii place sa stea si sa se dea uta in el 10-20 de minute pe zi.
RăspundețiȘtergereAsta il avem noi doar ca este albastru : http://leagane.ro/leagan-graco-swing-silhouette-p-40.html
nici eu nu sunt pentru brate, ca stiu ce am patimit cu chiti... cat a fost mica (adica vreo doua luni) a mai fost cumva... dar dupa ce trece de cinci kile e durere...
RăspundețiȘtergereplus ca noi eram asa extaziate de ea (eu si mama mea) incat aveam dupa amiezi in care o tineam pe picioare ca sa faca nani... biiiiig mistake.. nu mai repet greseala, oricat de incantata voi fi de mogaldeata nr 2 :)))
in rest, o regasesc pe chiti chiar si in poza asta a mariucai :))) si la descrierea puterii plamanilor :)))))))))
Noi ne-am propus de la inceput sa n-o rasfatam pe Moni prea tare, asa ca, dupa ce ne-am prins cam cum suna fiecare planset in parte, am renuntat s-o mai luam in brate la orice scancet. Dar asta dupa ce trecuse de 1 luna... Aici sunt de acord cu Lala, Mariuca inca se adapteaza la lumea noua in care a aterizat. Drept e ca Moni nici n-a plans foarte mult... si mai era si Tuzi, care mi-a fost de mare ajutor. Din punctul asta de vedere, am fost norocoasa ca a acceptat-o. De multe ori era suficient sa ii dau suzeta ca sa se linisteasca.
RăspundețiȘtergereIar cand era mica-mica, si 5 minute de stat s-o mangai langa patutzul ei faceau minuni. Cred ca avea pur si simplu nevoie sa simta pe cineva langa ea. O mangaiam, se calma si adormea.
O singura noapte am luat-o cu noi in pat, pentru ca n-am reusit nicicum s-o linistim si s-o culcam la ea. De restul a dormit noaptea numai la ea in patutz. Dar n-am leganat-o niciodata ca sa adoarma.
Ziua in schimb, a fost alta poveste. M-am rasfatat mai mult pe mine decat pe ea luand-o sa doarma cu mine in pat. Ca dormea pe pieptul meu, ca dormea langa mine, ca ne tineam de mana sau nu, nu conta. Si m-am temut ca o sa se invete asa si ca n-o sa mai vrea la ea in pat. Din fericire, n-a fost asa. N-a comentat niciodata ca n-o iau langa mine in pat.
Ce-as mai vrea si acum sa pot sa stau langa ea s-o privesc cum doarme si s-o simt cum respira... S-au dus vremurile alea !
Noi ne dam pe-aici cu parerea, insa cred ca depinde foarte mult si de firea piticului in cauza. La care trebuie sa te adaptezi, n-ai ce face ! Din punctul meu de vedere: il aprob pozitiv pe tati, eu asa am incercat sa fac. In mare masura mi-a si reusit. O inteleg si pe super buni, si mie mi se rupea inima cand o auzeam. Si sunt de acord si cu Lala: Mariuca inca se adapteaza.
Calea de mijloc unde o fi ?!?
PS: Cum stati cu lapticul ?
Bogdana - nici nu se pune problema de leganat pe picioare. mai bine ma impusc:)
RăspundețiȘtergereBursu - cu lapticul...foarte bine!!! nanu sa traiasca...ca mama n-are deloc! nada! nada!!!
Nu te supara cu lapticu'. La primul la fel am patit si eu si s-a facut ditamai flacaul.
RăspundețiȘtergereLa Andrei am avut dar datorita problemei lui cu limbuta a fost un chin pentru amandoi, la 4 luni s-a intarcat singur.
Bine la el a fost un chin si cu formula ca nici din biberon nu i-a fost usor sa suga asa incat eu am practicat hranitul cu tetina cea mai larga , aia de hrana groasa si 2 luni cu seringa de la Nurofen. Bine ca nu a fost genul vomitacios sau inecacios.
Dar au trecut si astea .
Important este sa ii priasca indiferent de sursa laptelui :)
cu laptele eu m-am prins din poza cu baita :)
RăspundețiȘtergereasta este n-ai ce-i face! ea sa fie sanatoasa si bine ca ti-a luat nan, ca in humana sau milupa nu am incredere deloc...
asta e riscul la cezariene... si mie mi-e groaza acum, ca iar o sa inceapa stresul cu laptele...
Bogdana culmea dar eu la nastere naturala n-am avut lapte iar acum la cezariana cu Andrei a venit laptele din a doua seara :)
RăspundețiȘtergereAsa ca nu te stresa .
La al doilea copil corpul stie deja ce are de facut, e mai usor.
nu stiu de ce dar ma asteptam la plans de rasfat de la asta mica :) am o vaga impresie ca e doar inceputul asa ca domnu' popa ar trebui sa se pregateasca :)))
RăspundețiȘtergereNadina - siiiigur!
RăspundețiȘtergereSi cand plange de acopera toti manelistii din cartier, cu cine seamana, cu mama sau cu tata? :)
RăspundețiȘtergereGenerale - nu stiu cu cine exact....da il doboara pe gutza!!!
RăspundețiȘtergereplansul de rasfat te indoaie. iti spun sigur. noi n-am rezistat. nici tata nici mama...si uite asa vreo 6 luni am leganat copil cand plangea din cauza uratilor de colici, am facut avioane si...uite asa a venit o seara cand tudor n-a mai plans. da brusc n-a mai plans nici a doua zi, nici a treia... asa ca adio colici...s-a asternut la aceea vreme linistea de la etajul 7, ap 116. BRUSC!
RăspundețiȘtergereDaca e planset de rasfat...trebuie sa vin cu leaganul! ca de...e in masina de cateva zile!!!
RăspundețiȘtergereroxana - da,neaprat. te asteptam!!!
RăspundețiȘtergerenu stiu de ce te plangi! cred ca e mai placut s-o auzi pe mariuca plangand decat pe guta sau pe sorinel pustiu in concert la vecinu de sus :)) ah, si sa nu uitam de acces direct!
RăspundețiȘtergereNadina - clar!!! parca nu ii mai aud pe vecini. nu tot timpul, dar de cele mai multe ori...
RăspundețiȘtergere"mai m-am gandit" si am ajuns la concluzia ca asta mica vrea sa va arate cine e seful in casa :))))))
RăspundețiȘtergere:) am citit aici comentariile ca si cum ar fi una dintre cartile cu gravide. folositor, caci eu am dilema asta si fara sa plamga copilul, daramite cand o sa planga.
RăspundețiȘtergerechiar azi vorbeam cu o mamica geniala care a crescut un copil perfect si imi spunea, la fel cum spuneau si fetele mai sus, ca in primele 2-3 luni nu se pune drept rasfat. e doar o problema de acomodare. si ca ea a stat cu cupilu lipit de ea in rastimpul asta de inceput si zau ca nu are nici cel mai mic semn de rasfat.
ideea cu paturica suna bine. dar si statul tau langa ea. cred ca ii dispare si ei ideea de potential abandon asa. pfffffff.... greu :)
În primul rând să vă trăiască minunea mică, e o scumpă dulce!
RăspundețiȘtergereApoi lasă-mă să-ți spun un lucru - nu există răsfăț la un copil până la 1 an!!! NU EXISTĂ!
Plânsul este o formă de comunicare, ei nu au alt mijloc de exprimare decât plânsul, pe diverse tonalități în funcție de ce nevoie au la momentul acela. Și toate nevoile lor sunt perfect justificate, chiar și acelea care nouă ni se par absurde - legănatul pe picioare, ținutul în brațe șamd.
Face parte din cunoașterea lumii, din căpătarea siguranței că nu se rupe de mami când iese din burtică.
Și, contrar primei impresii, un copil căruia îi vor fi îndeplinite prompt și cu drag aceste nevoi, va fi un copil mult mai independent decât unul căruia i se va refuza ținutul în brațe, legănatul, prezența constantă a mamei până adoarme etc.
Ți-o spune, cu drag, o mămică de (aproape) 3 fete, care a practicat un attachement parenting echilibrat, dictat de instincte și de fiecare copil în parte. Iar după 6 luni nici una n-a vrut să mai audă de legănat!
Să nu-ți fie NICIODATĂ teamă că o răsfeți în primul ei an! Nu e cazul. Dă-i tot ce-ți cere și va fi un copil mulțumit, fericit și ulterior independent.
Va fi greu, dar va fi bine. :)
Multumim frumos de sfaturi. Bine ai venit:)
RăspundețiȘtergereMiki - mai e putin,cool mamma!!!
RăspundețiȘtergerema uitam la ea, si m-a pufnit rasul cand i-am vazut piciorusele intinse ca un bat :))))
RăspundețiȘtergereasa era si Chiti... se intindea ca o scandura si incepea sa urle :))
Cand mai ai dileme legate de rasfat, incearca sa te pui in locul ei, sa gasesti o situatie similara in care te-ai aflat. Eu ma gandeam cum ar fi ca husband sa vrea sa plece la biliard (zic...) intr-o seara si eu sa am chef sa stea cu mine, sa ne tinem in brate, sa ne iubim. Nu de foame, nu de sete, nu de caca :), doar sa ma tina in brate si sa adormim imbratisati, sa imi vorbeasca ... Ei, si el sa-mi zica: no, n-ai de ce sa te matzai, ai tv, calculator, ai mancare-n frigider, lasa mai stai si tu singura ca altfel te inveti prost.
RăspundețiȘtergereGenial!!!
RăspundețiȘtergere