Prima dragoste.
Aveam aproape 18 ani si mama mi-a promis o super petrecere de majorat. Prietenul meu din liceu, marea mea dragostea, cu care eram convinsa ca o sa ma marit si o sa facem si vreo 5 copii ( minim!!!) mi-a adus in dar trandafiri. 17 trandafiri rosii. Petrecerea a fost chiar de neuitat: de emotie, m-am deranjat la stomac si am facut febra 39…asa ca in timp ce invitatii mei petreceau cu mama si cu tata, eu stateam frumos in dormitor si ma doftoriceam J. De neuitat!
Va provoc sa va amintiti de prima dragoste. Cine mai stie? Primul trandafir rosu primit in dar.
Aveti la dispozitie o saptamina. Strâng povestile voastre, iar cea mai frumoasa va fi premiata de Styx Romania, http://www.shop.styx.ro/, cu un pachet compus din lapte demachiant, lotiune tonica, crema de zi si crema de noapte, toate din gama Rosegarden.
Spor la scris!
Deci daca ma apuc sa povestesc ce si cum a fost cu...''prima dragoste'' atunci trebuie sa pomenesc si de bataia pe care am luat-o pe nedrept de la mama.Ma rog...sunt vreo 8 ani de atunci.Asa ca eu uit subiectul asta.Fiecare dragoste e prima dragoste pentru ca nici o dragoste nu e la fel.
RăspundețiȘtergereOf,of...gura inteleptului adevar graieste:) sa inteleg ca daca o sa cistigi, cremele ajung la mama tau sau iau drumul austriei, unde esti tu?:)
RăspundețiȘtergereO zi frumoasa de toamna.
RăspundețiȘtergereToata ziua a plouat. Mocanese, dar frumos. De cate ori m-am rugat de eu in 15 ore sa treaca timpul mai repede si sa ajung in fata marii iubiri?!. Incet … incet au trecut orele. In toate aceste ore am trait din povestile unui singur om, drag mie. In rest am facut repetitii. Cine nu ma stie … ar putea spune ca sunt sadica. “Daca nu imi place? Ce fac? Cale de intoarce nu am”. Si iar intrebam… cum e? Zambeste? Rade? Plange?... si iar povestiri, si iar repetitii. Gata. S-a facut ziua. A venit ora 08.00. Am plecat spre locul intalnirii. Tremuram. Aveam emotii, mai mari decat cele pe care le aveam cand m-am instalat in locatie. M-am asezat frumos pe marginea patului. Nu stiam ce urmeaza, dar asteptam cuminte. Linistea din jurul meu a fost brusc sparta de o doamna. N-o voi putea uita in viata mea.
- ”Doamna Rosu! Doamna Toma!
- Eu sunt… ambele nume sunt ale mele!
- Vreti sa va vedeti copilul?
In acea clipa am crezut ca mor, ca revin la viata, ca mor si iar asa….
- Doamna, ce vorba e asta?
Atat am putut sa zic, si asta printre dinti…plina de nervi si cu lacrimile deja pe obraz. Dar super emotionata.
- Daaa! Vreau! Si mai repede!!!
Acum eram sigura ca nu mai socotesc minutele si orele, ci secundele. Usa se deschide … si apare doamna cu o “sarmaluta” in brate. Doar un cap mic si rotund se vedea…in rest perfect o sarmaluta, infasurata intr-un scutec alb, alb. Intr-o fractiune de secunda am luat sarmaluta din bratele femeii. Minute in sir m-am uitat la ea…dar in acelasi timp am rasuflat usurata.
- Vai ce frumos eeeeeeeeeeeeee. Parca ar fi Pluto!
Falcutele lui n-am sa le uit niciodata. Atat am reusit eu sa spun la prima intalnire! Am petrecut cateva ore impreuna. E drept ca nu stiam ce sa zic, nu-mi gaseam cuvintele, lacrimile nu mai reuseam sa mi le sterg. A treia seara am petrecut-o impreuna, adica am dormit impreuna. Adica l-am pazit toata noapte de teama sa nu i se intample ceva. Si uite asa au trecut 4 ani si 10 luni alaturi de Tudor. Din toate aceste nopti doar vreo 7 nopti nu le-am dormit impreuna. (…) Si cum va spuneam au trecut 4 ani si 10 luni. Numai ca in relatia mea cu Tudor incet, incep incep sa apara o alta persoana. Intr-o zi m-a intrebat el cand merge la discoteca. Si tot el si-a raspuns…Stiu, stiu…cand voi avea o iubita. Exact! Asa e, i-am raspuns. Mami, sti ce m-am gandit: cand o sa am o iubita, vom dormi fete cu fete, baieti cu baieti. Bine? Nu …am raspuns eu. Tu vei locui cu ea intr-o casa si eu cu tata intr-o alta casa. Nuuuu…nu e bine. Eu, baiatul tau, nu ma voi desparti de tine. Eu te iubesc cat cerul, cat orasul, cat toata lumea, cat toata China. Bine, dar imi dai un pupic? NU, a spus Tudor. Pana la nunta nu-ti mai dau niciun pupic. OK!!!! (P.S. – intelegi, Fifi acum de ce caut cu disperare o nora?)
Asa dragoste mare! Io zic ca te-o mai pupa pina la nunta:)
RăspundețiȘtergeream vazut "concurs" si hooooop si eu! ca taaaaare-mi plaaaaaace provocarea...
RăspundețiȘtergereasadar...dragoste?! hmmm, o numesc asa si-i dau cu povestirea. se facea ca aveam vreo 12 anisori (ei, DA!, precoce), iar el vreo 14... primavara, ca doar atunci ti se aprind calcaiele... 8 martie, mai exact. mi-a adus la scoala o felicitare cu un trandafir rosu desenat. doua randuri scrise cu pixul (pe care nu mi le mai amintesc) si semnatura - valentin. am luat felicitarea si am plecat cu ea acasa. ca sa nu ma prinda parintii am mai pus un "a" si a iesit "valentinA". "e de la o fata" - le spun parintilor - chiteam eu in mintea mea... ca eu nu se prind. am si azi felicitarea - se vede de la o posta ca "a"-ul e scris cu un alt fel de pix!:))))))))) tot cu valetnin mai am una - in tabara la navodari: m-a lasat pentru verisoara de la vaslui. avea motiv - pe mine ma ciupise un paianjen, mi s-a infectat zona si aveam ochiul drept cat un mar de provenienta turcia! :))) gata! am zis-o!
Chiar ca ai zis-o! Baiat orientat valentin! Pun pariu ca acum se oftica!!!
RăspundețiȘtergereMa provoci sa ma montez si sa scriu despre diferente dintre dragoste, iubire, indragostire...Uf, chestii filosofice... O sa scriu pana la urma...Dar nu aici.
RăspundețiȘtergereIn fine, printre multe indragostiri ale timpului de atunci, nici nu am sesizat cand m-am intalnit cu dragostea. Mi-am dat seama ca sunt indragostita cu totul altfel decat pana atunci abia cand a venit vacanta de vara si nu m-am mai intalnit cu el...
M-am indragostit de el in clasa a 9-a. Desigur, cu nabadai si alergaturi, iubire de liceu... Pana in clasa a 12-a ne-am tot tatonat... Apoi am ramas unul langa celalalt... Anul asta se fac 19 ani de cand suntem impreuna.
19 ani...tu chiar poti sa spui ca ai o relatie de lunga durata:)
RăspundețiȘtergere:) am scris. pe blogul meu. e o altfel de dragoste.
RăspundețiȘtergere