Jida. Mihaela Jida

Update: Sâmbătă, la 12.30, pe Antena1 , la emisiunea Felicia, Mihaela Jida face o demonstratie de obtinere a sprâncenelor perfecte.

Retineti acest nume daca vreodata in viata vreti sa simtiti pe pielea voastra, atingerea unui inger. Nu exagerez: femeia asta,cosmeticiana la Miko Palace, mie personal, mi-a rasturnat toate prejudecatile pe care le aveam apropo de tratamente faciale. Adica, nu mergeam la cosmetica. Nu mergeam la cosmetica, DELOC. Asta dupa ce in 35 de ani, am nimerit de 3 ori pe miini nepricepute. Prima oara, ma scuzati ca intru in detalii tehnice, am avut senzatia ca particip la un exercitiu de tortura. Doamna blonda, rujata cu roz aprins si blonda puternic permanentata, lucra la fata mea de ziceai ca face cozonacii de sarbatori. Am ramas cu niste semne pe fata, de ma intreba lumea daca am facut varsat de vint. A doua oara, am facut dermita. Toata fata mea s-a acoperit de bubite mici, in urma tratamentului cu creme profesionale miraculoase. A treia oara, pielea mi-a ramas iritata cam o luna. Asa ca am decis ca treaba asta cu mersul la cosmetica e pentru dive, doamne cu obraz subtire si rezistenta mare la durere.

Dupa ce Ionela, PR la miko, si omu care mi-a bagat in cap ca merit sa ma rasfat, mi-a facut cunostinta cu Oana, coafeza minune, am trecut la next level: cosmetica. Mai mult de gura ei, am zis : hai sa incerc. Si uite asa, am ajuns pe miinile Mihaelei Jida.

M-a izbit din prima clipa vocea ei. Sopteste fiecare cuvint de parca ti-ar spune un mare secret. Are un ton cald si calm, care m-a facut sa ma intreb, daca femeia asta a ridicat vreodata vocea in viata ei. Nu cred. Imi intinde un halat pufos, papucei si o betita pentru cap de unica folosinta. Patul de cosmetica arata ca un fotoliu de lux. Ma intind si astept sa inceapa chinul. Gresit. Imi atinge fata si incepe un masaj usor, cu tot felul de creme. In gindul meu: unde e aburul ala care ma arde???? si sub care trebuie sa stau un sfert de ora??? imi zic: poate femeia asta, nu a inteles de ce sunt eu aici. Eu am venit pentru chinuiala maxima,e drept, de buna voie si nesilita de nimeni. Cind ma gindeam eu cum sa ii spun...pac, apare aburul. Ce sa vezi, ca nu arde cum imi aminteam eu, nici nu sta pe fata mea mai mult de 2 minute. Asta pentru ca fata mea primise acele creme, care au deschis porii. Incepe apoi, operatiunea extragerii. Imi incordez tot corpul si astept durerea. Tin pumnii strinsi ca deh, asa stiu eu sa imi inving stresul. Cind colo, nu simt mai nimic. Ziceai ca ma ciupeste usor de fata. Ma apuca iar paranoia. Ce face domne cucoana asta? Ma fusereste!!! De ce nu ma chinuie???? Stresul ma face sa vorbesc mult si sa pun o mie de intrebari care toate isi gasesc raspuns si incet, incet, incep sa ma relaxez. Urmeaza iar masaj. Si un aparatel electric care imi atinge fata. Masajul se face cu buricele degetelor si cu podul palmei! Imi doream sa nu se mai termine. Mai aveam un pic si adormeam acolo. La final, mi-a intins pe fata o masca. Nu stiu exact ce continea, dar cind a desprins-o dupa un sfert de ora, era intreaga, ca o masca venetiana. Imi venea sa io cer, dar evident mi-a fost rusine:)

La final, lovitura decisiva: o crema perfect racoritoare imi acopera fata, gitul si decolteul, evident cu masajul de rigoare:).

Dupa o ora si jumatate...s-a terminat tratamentul minune. Ma simteam de parca mi-a tratat tot corpul, nu numai fata. Mihaela imi explica pe indelete: trebuie sa bei multa apa, trebuie sa iei vitamina C in fiecare zi, pentru elasticitatea pielii, nu trebuie sa mai fumezi, trebuie sa te cremuiesti in fiecare zi. Ma lauda ca nu imi incarc fata cu machiaj pentru ca asta ajuta tenul sa nu imbatrineasca si imi spune sa nu imi las vreodata sprincenele pensate, pentru ca sunt perfecte asa. Am apreciat treaba sta cu sprincenele foarte mult , pentru ca, pentru cele mai multe dintre cosmeticiene, spincenele sunt ca tunsul pentru coafeze, stiti voi: sa tundem putin!!!

Am iesit din cabinet ca dupa o mare intilnire. M-am asezat intr-un salon alaturat unde am pimit o cafea si mi-am aprins o tigara. Am ridicat ochii si mi-am vazut fata: fara urme. Ma holbam plina de admiratie, cind in spatele meu a aparut Mihaela. Usor incruntata. Se uita la mine si la tigara mea...mi-am adus aminte de mama care ma imbraca frumos cind eram mica, ma gatea si eu aterizam in prima balta disponibila.

Mi-a fost rusine. Am stins tigara si am plecat zburdind. Multumesc, Mihaela Jida:)